Cimitirul sufletului

Prin cimitirul sufletului meu , imi caut amintiri
Despre copilaria ce mi-a trecut prin venele-mi arse 
Imi caut mormantul dragostei , ce mi-a adus dezamagiri
Si toate senzatiile de atractie de par trase .
Imi gasesc copilul din mine si s-ascunde dupa luna
Il chem inapoi vreau sa il imbratisez
Ar avea atatea lucruri frumoase sa imi spuna 
Dar e speriat de mine , ce-am ajuns , ma intristez .
Pasesc in continuare si gasesc prima iubire
E bine , fericita langa mormantul zambetului meu
Apoi il vad parca pe tata , oare ce vrea de la mine 
El a fost singurul om ce l-am venerat ca pe un zeu . 
Zmeu , ma simt cum zbor pe cerul plin de stele al amintirilor
Ghidat de somnolenta inevitabila a noptilor pierdute-n baruri
Sunt ca o harta pentru alti adepti ai dezamagirilor
Trecut prin tot felul de stari , calatori in tot felul de coclauri .
Imi simt muzica din sange cum agita vioara inimii mele
Dezacordata insa canta oribil pentru oameni
Desii-mi iubesc semenii , caci le dau nume de stele
Ei nu-mi cunosc cimitirul sufletului si-mi ard sperantele in Domeni .
Domeni ce nu-l mai recunosc , era prietenul meu imaginar
Ciudata aparenta are , matur nu ma mai imbratiseaza cu foc 
Imi amintesc copil fiind ,cu puneam hartii si crengi pe jar
Intr-un blestemat al nostru , fara noima joc . 
Mi-e dor de mine , dar ies din cimitir cu amintiri ramase piatra de mormant
Vad o raza de soare cum imi mangaie barba si obrazul 
Parca si pamantul se misca altfel , sunt oare mort , sau ma vad zambind ?
Mi-am descoperit iarasi copilul , mi-am inteles necazul ... 
Sunt omul de alta data frate cu extazul ,
Dar ma grabesc spre iesire , caci mi-se termina visul .