Freamata clopotele aurii-n biserici
Si copacii-ncet suspina
Frunzele cad peste-a cerului clerici
Au iesit si norii parca din rutina ...
Pasarele calatoare isi ineaca zboru-n stele
Cad parca din ele minunate lantisoare ,
Iar tu iubirea vietii mele , sa poti a cerului margele
Negrul noptii iti contureaza ochii mirosind a cicoare .
Mi-am dat seama ca iubirea nu inseamna doar cuvinte
Iubirea e un mod de viata , amintiri cu doi actori
Voci cu sunete ciudate , seve ale copacilor placute
Asta e iubirea ce se ridica mai sus decat plopii , pana la nori .
Vrei sa fi sotia mea ? se aude peste zare
Imi raspunzi rusinata cu rosu-n obrazi ca soare ce-a apune
Ne avantam intr-un sarut desprins din mare
Vor urma de acum ani frumos din zile bune ...
Te iubesc sotia mea , cu paru-ti negru cazand pe umeri
Cu ochii tai negrii spre maroniu ca scoarta copacului pasiunii
Junimea ce va urma sa ne alerge-n casa si tu sa-i numeri
Va fi rodul iubirii noastre , legata de ce vrem noi nu ce spun unii ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu