Vad in mine ca printr-o balta de noroi ...
Totul , aceiasi tonalitate a culorii ,
Aceiasi privire de strigoi ,
Umbrita parca in somn , de inocenta terorii ...
Mai vad in mine ceea ce vad in multi ,
O adunare stearsa de actori nepriceputi ...
Imi joc rolul vietii in fiecare zambet ca toata lumea ,
Il recapat sambata dupa am repetat de lunea ...
Si parca mai vad doi oameni tristi...
Nepasatori , delasatori ... legati de-o viata fara sens ;
Dar , cand ma uit in jurul meu
Si-asist cum pleaca toti de langa mine ,
Ma uit la ei , si vad ce rau
E tot ce am crezut ca-i bine ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu