Haihui , umblau calare
P-un cer vesnic de culori
Cei trei zei cu umbra-n zare ,
Kermes , Duccis si Juori .
Fugeau de a lor tata Nurmos
Peste mari si tari adesea
Caci tanarul Duccis , frumos
Descoperise-n fiica de dusman iubirea .
Ai lui frati Kermes si Juori
Si-au pastrat secretul bland
Dar dusmanul , bata-l focul
Si-a vazut fiica plangand .
Si-a strigat n-imparatie
Tare sa auda tot Globul
Cine-ascunse-mi a mie
Ii tai capul ! Vai , neghiobul ...
Nurmos calare p-un papagal
In dreapta cu o sabie micuta
S-a intalnit cu Dusman pe deal
Si-a spus ca la glorie renunta .
Dar atunci raspunse tare
Imparatul sufocat :
-"Cu ce drept imi iesi in cale
Si fara al tau baiat ?"
-"Jur pe sabia cea pura,
Si-mi pun inima pe suflet
Ca il voi aduce-ndata
Si vom fi cu toti un zambet .!"
Asta fiind motivul sigur
Insa Duccis si-ai lui frati
Nu intelegeau motivul
Pentru care-s cautati .
Tatal lor striga spre ei cu jale
"Intorceti-va , va spun !"
Ei se tot duceau in vale
Unde-i capat , unde-i scrum .
Si trecut-au peste granita
Ajunsera spre o lume noua
Toata moarta ei colorati si pielita
Au taiat cu ochii ziua-n doua .
Ziua pentru Duccis visatorul
Care iubea si vedea in tot amorul ,
Iar noaptea pentru Cermit
Fata , de care a murit .
Oprit s-au fratii Kermes si Juori
Ajuns-a Nurmos langa ei
Si plageau cei trei ca norii
Unde-i Duccis , eroul dragostei ?
Si-asa patrunse noaptea
Ziua , ploaia si lumina .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu