La mormant se impleteau
Doi iubiti cu lacrimi arse
Si isi spunea cat se iubeau
Cu hainele de pe ei trase .
Eu sfios cu surprindere cretina
Vazut-am dragostea lor cum infloreste
Si tras-am o privire umila
Simteam cum si-n mine iubirea creste .
Iubita mea cu ochii precum safirul
Plecase de mult timp , ramasem singur
Sarutam aerul , imbratisasem delirul
De-o falnica uitare nu puteam fi sigur .
Iubitul isi zguduia mainile prin parul iubitei
Ea trasa de tremur fata vocea isi scarpina
Inchisem lumina din stele sa fie iubitei
Usor si orgasmic un sarut sa ii dea .
Si a-nceput sa ploua ei goi precum apa
S-au invelit reciproc in trupurile lor
Eu am fugit cu gandul ca poate
Voi retraii un astfel de grav si abitios amor .
Paseste incet prin cimitir si iubirea
Cu ochii ei privind la rasaritul cu nori
Eu mut de uimire am fugit de menirea
Unui sarut imbinat in un milion de culori .
Dar ea ma opreste , ma saruta moale pe gura
Si lacrimile soarelui cazut-au de zor
Traisem si eu iar acea dragoste pura
Si o secunda am murit pentru un falnic amor .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu