Bate clopotul auriu printre morminte
Cu gandul ma duc la zile sfinte
Dar tu prin spatiu calatoresti
Nu vrei , nu crezi , nu poti sa te opresti .
In vesmantul noptii te privesc cu zaci
Singura in sicriu , ca varul cel alb taci
Fost-ai iubita mea ca luna de frumoasa
Acum te-ai dus sa stingi cu sufletul o stea radioasa.
Nu te-ai gandit vreodata ca viata e un haos ,
Ca poti traii basme vesnic de urat si moarte e adaos ?
Te privesc cum pleci prin cantecele mortii
Cu parul tau sa stingi nedreptatea arsa-a sortii ...
Din magica vrajitorie , in a vietii-ti faclie
Ramane o piatra rece , pamant si-o vesnicie .
Usor legeni dorul in palme ca pe copilul tau
Ai disparut de pe pamant , dar te voi iubii mereu .
O , dor nebun sfasietor
Ai rupt inima omenilor
M-ai pandit sus pe o stea
Si acum vi sa rupi si inima mea ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu