Trei fluturi cu miros de tei
Imi soptesc vorbe despre anii mei
Mor langa recele-mi suflet
Nu-mi pot gasii nicaieri un zambet...
De ce ? De ce mi-e atat de greu
Si mor incet , incet mereu
Cu fiecare inspiratie pe care o scriu
Imi e campul din inima din ce in ce mai pustiu .
Ma rog sa va fie voua bine , sa uitati
Batut de soarta mor , si va rog sa mai sperati
Sunt lanuri de flori ce nu le-am mirosit
Milioane de sentiminete ce nu le-am mai simtit ...
Plec si va ramane din mine doar o piatra rece
Nu mi-e frica de moarta , caci tot ce e bun trece
Si nu mai vine asa curand
Ma veti prinde probabil sub copacul vietii mele tremurand...
Adio va spun , sper sa ramana o amintire-ntre noi
Sa ne intalnim pe teritoriul meu cu ochii verzi si goi ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu