Curg ganduri in vene
Cu dureri de zambet amar
Apoi , ca intr-un vesnic cortegiu funerar
Pleaca ganditorul din lumea lui de lene .
Pierd copacii frunze ca stari
Miros frunzele a moarte ,fanfara
Se duce senzatia minunata de vara
Cade viata-n abisul mort al diverselor mari .
Pleaca nori cu lacrimi de un vesnic violet
Strada sperantei nu mai exista pentru noi
Ne-am pierdut prin bulevardul umbrelor moi
Si cad in matasea gandului versuri stoarse de poet .
Ca in fiecare toamna stoarsa de esenta
Culorile imi dau lacrimi ruginite
Si mirosul naturii moarte , stari nebanuite
Ma intreb ca-n fiecare toamna , oare am apartenenta ?
Duios cretinul iepure zboara pe langa iarba
Cu pusca-n mana , un vanator isi mangaie tragaciul
Zboara ploi nebune , si darama frunza-n satul
Unde iepurele de mine a murit degeaba .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu