Adunat in bolta viselor , rasare un munte falnic
Si asculta sunetul furios al vantului ce bate jalnic
Surade bolta peste oameni , sfatuieste ca un duhovnic
Dar omul nu citeste-n vise , fila vantului iubirii trece peste ei tot jalnic .
Deodata muntele inteapa noaptea si se-arata-o semiluna
De culoarea vietii noastre , se arata o faptura
El cu freamat in venele-i de piatra bland o striga
Ea cenusie pana-n unghii il provoaca la o adica .
Somnoroasa peste posibil , dar cu inima nebuneste batand
Ii raspunde si culoarea ii se schimba-n rosu bland
Vrea sa-l urce pana-n cer , dar coboara tremurand
-"Daca ma ridic la cer , oare-acolo o sa-l prind ".
Matura incet voiinta , fara voie semiluna
Plange lacuri albastre spre sfarsit faptura
Muntele aude fara voie si indragostit de ea
Coboara la rasarit si sfios ii cere mana .
Ca la fiecare nunta-n vise nu se poate orsicum
Toamna se imbraca-n frunze aramii cu parul prins in fire de scrum
Iarna fara voie-n alb se imbraca cu ochii albastrii ca si cerul de acum
Primavara flori se-aduna si-o acopera de zor pe drum
Vara-si pleaca trupu-n ploaie , marea o sareaza si in par isi pune fum .
Faptura alba de uimire , muntele in haine de aur
Amandoi plini de sclipire , sunt condusi de catre-un graur.
Pe sub norii de furtuna amandoi spun "Da" frumos
Si petrecerea incepe , canta privighetorile voios
Mireasa imbatata de sarutul , muntelui cu limba tare
Cade-n bratele iubirii , si se vor iubi fara-ncetare.
Oamenii nestiind de ea , iubirea o tot inseala
Dar iubirea plina de mine , ii tot iarta si coboara
Revedere peste ani , probabil luna si soarele de-afara
Se vor casatorii si ei , si va voi povestii eu iara .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu