Cand luna zgaraiata de stejari
Rasarea cu norii afumati
Incrucisati in ei , nepasatori
Stateam noi doi imbratisati .
A putut atata amintire
Cu pasiune imprastiata-n dor
Nu pot privii la nesfarsit iubire
Cum prima lacrima cazuta acum este izvor .
Zdrobeai frica si durerea
Cu zambetul tau bland
Eu prins de el cuprindeam tacerea
Si adormeam tarziu suspinand .
Tremura si acum floarea
Ce-a tremurat cu mine-odata
M-ai sarutat si-am prins in soapta mangaierea
Cu buze dulci si limba ta sarata .
Pastreaza-mi scrisoarea de ti-am dat-o
Pierdut-am orice speranta
Tu absolut de mine adorato
Sper sa prind sa-ti vad surasul dimineata .
Iubeste-ma inca o data ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu