Un om bolnav

Candva in focurile fierbinti ale trecutului
Unde colinele mortii ard la nesfarsit
Pleca repejor spre tainele inceputului
Un om simplist , un om cu sufletul grabit .
Avea cu el un aer de razboinic viking
Stia ca nu e facut din sticla si cu viata mereu lupta
Ducea o viata pe care parca nu as putea sa o ating
Avea in spatele lui lupta noastra, a tuturor , chiar si a mea .


Dar prea putini stiau ca duce lupte doar ca sa traiasca impacat
Cu sufletul infipt in crustele zambetului atarna doar de o ata
Si lupta il tinea in viata , se inchina anticipat
Daca va fi sa moara , sa fie erou ... nu doar o zdreanta .
Era bolnav de mult si nervii ii tremurau ganduri prin cap
Junimea de langa el , il privea cu o frica suspicioasa
Au fost si zile-n care simtea ca lumea la uitat 
Si sinucidea-i parea o solutie ca tigara de dupa masa .


Inspirat privea spre cer cu milioanele de stele strase-n palma
Scria ceva doar pentru el , nu vroia sa se stie
Ca pe langa lupta putea s-arunce si versuri alunecate-n drama
Si-n sufletului canta o eterna si frumoasa poezie .
Ii fierbea sangele in vene , de la boala si lipsa de tot ce a avut
Pana la un moment dat cand a rabufnit in casa 
Si-a asezat sentimentele pe-o foaie care ii se parea cea mai frumoasa
Si-a disparut , s-a spanzurat de regrete , un om bolnav ce s-a pierdut .