Piatra

A pietrei rugaciune stransa

In palme cu dor si jale plansa

Ramane scrisa-n scoarta neatinsa

A pietrei rugaciune stransa ...

Din ceas in ceas spre miaza-noapte

Piatra arunca mii si mii de soapte

Pietricele pe covorul verde de aproape

Ingheata stransul ochilor ei obositi in pleoape .

Poetul scrie pe piatra si ii vorbeste

Atenta piatra-l asculta si-l citeste

Poetul piatra parca o iubeste

E frumos ce-n sufletul lui orbit de versuri creste .

Si piatra doar se arata doritoare

Poetul in buzunarul inimi lui o aseaza arsa de soare

Dar totusi pietrei ii va fi un dor nebun de mare

Poetul scrie si saruta piatra cu ardoare .

Dar cerul nu permite o iubire pe ascuns

Si mult spre casa lui poetul cade patruns

De o durere cumplita ce l-a ajuns 

Sfarsit de muritor de dragoste impuns .

Piatra lacrimeaza in palmele ei inghetate de timp

Dezintegreaza mii de rugaciuni dar fara chip

Raspunsul e departe si eternitatea doare 

Piatra-l va astepta pentru totdeauna sub taiosul soare

Iubiti din piele , iubiti din oase

Iubiti din calcar , iubiti cu buzele carnoase .

"adio piatra copilariei ai fost candva frumoasa

dar viata unui poet trebuie sa treaca si prin coasa

te-am iubit si mi-e dor de tine 

plec acum inlacrimat la mult mai bine .... "