Rani

Am transformat pamantul in nimic, sub mine
Si cerul ce ma-nvelea, acum este nimic.
In ochii tai limpezi, lupte dintre rau si bine
Ma duc cu gandul la ce vreau, de vreau ceva sa zic.

$ezoanele din lacrimi roiesc pe-obrajii-ti dezveliti
Si amintiri se cuibaresc in memoria ta fragila.
Incet,dar sigur incepi, tot despre noi, sa uiti,
Iar sarutarea mea de-aseara parca ti-ar fi straina...

In doar un sfert de secol m-ai cunoscut,iubit si-uitat
Eu in acelasi timp abia ce te-am zarit. 
Tu vezi aceste maini, mantii ce le-ai lasat,
Cum tremura de dorul obrajilor ce i-a-nvelit ...

Cum pot eu, tanar inca, sa-nteleg moartea ca pe-o veste
Cand lipsa ta ucide tot ce-i uman din mine ?
Cum poate fi cerul senin, fara soarele-nfipt in creste
Si mai ales cum as putea vreodata sa exist lipsit de tine ?

Nici sfoara nu m-ancanta, nici lama, nici cianura
Dar simt ca-s mort cand vreau sa ma jur pe viata mea .
As vrea sa strig la tine, dar nu ma-ndura gura,
Sa-ti simt vocea aievea in ton de catifea ...