Azvarl iar pagina vietii , cu o miscare de nevroza ,
Citesc din cartea noastra , poeme sub veioza ,
De vezi cum plange noaptea in comete si puf de apa ,
Sa vi la mine draga , aseaza-ti lacrimile pe a mea groapa .
Si ingerii suspina , lunecand spiritual pe harpa ,
Sunt amintire , o pata pe retina ,
Tu mi-esti insa cea mai draga ,
De vad cum plangi spre mine , cu ochii tai sticlosi ,
Cum vrei ca parul tau nocturn pe tample sa mi-l cosi ,
Zambi-voi mormantal in poza de pe cruce ,
Iar ploile de margaritar iti vor sterge de lacrimi chipul dulce ...
Cand vei visa , sa ma visezi ,
Cand vei mintii , pe mine sa ma crezi ,
Iar de vei crede in dragostea universala ,
Pe mine sa ma venerezi ...
Supt sunt de suflet draga ,
Subtil sub flori de mar ajung ,
Dar inca dragostea mea vaga ,
Imi permite sa te strapung ,
Sa-ti ung lumina zilei cu verdele ochilor mei inchisi ,
Sa-mi plimb amintirea , prin porii tai deschisi ,
De vrei sa fim iar noi ,
Chiar de vom fi strigoi ,
De vrei sa fim iar doi ,
Uita de tine si nevoi ...
Priveste-mi ochii rupti din soare ,
Cum se inchid aievea-n zare ,
Ai stele prinse-n par iubito ,
Pielea sarata , inmuiata-n mare ...
Iar moartea ne cununa ,
Astrii cerului s-aduna ,
Fericita bei din pocalul
Dragostei noastre de cianura ...
Noapte buna ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu