Cand miros adesea pielea-mi arsa ,
Si iarba grasa verde , uda
Cu zorii zilei ma apasa ,
Rad singur , cine sa m-auda ?
Cum ti-am sarutat obrajii , sternul ,
Iar muntii-nalti plecau sa se intinda ,
Cand ti-am prins in inima mea scheletul si eternul ,
Am plans tot singur , caci cine sa ma simta ?
Si ramurile-mi stau triste , cersind timpul ,
Iar frunzele-mi bronzate-n asta toamna
Imi parasesc in vanturi dese trupul ,
Eu singur sunt , te-astept frumoasa doamna .
Iar primavara ma-nveleste-n flori ,
Tu tot ma cauti ca sa-mi culegi iubirea ,
Cerul m-ascunde sub inocentii nori ,
Iar tu te-ascunzi sarindu-mi iar privirea .
Finalul nostru , a ce am fost odata ,
Vine acum , sub cerul plin de spume ,
Un muritor stejar , infinit ca prima data ,
Cand tu copila m-ai sarutat si despartit de lume ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu