Prin ochii oglinzii

Ca o chiuveta-ntr-o cada , asa ma simt cateodata .
Ca o scoica in mare , pierduta de soare ...
Sunt un om , atat de monoton ...

Sunt ca un tip de pe strada , care calca-ntr-o balta .
Si nimeni nu ia de seama , ca se scufunda in teama ...
Nu pot ,
Ma pierd in mine de tot ...

Sunt o fereastra amara , deschisa de seara .
Un nimeni incomplet , cu mii de imperfectiuni asezate perfect ...
Sunt o stea calatoare , ce-abia invata sa zboare ...

Eu sunt un final de juramant , purtat in mormant .
Un sentiment efemer , stresat ca incet dar sigur pier ...
Sunt cel mai prost poem , scris de poetul suprem .
Si imi doresc , sa reinvat sa iubesc ...

Sunt comicul betivan , acel tandru golan .
Sunt norul bland ce poarta umbra , o piatra veche ce-si naste unda 
In mare ... liber in inchisoare .


Sunt fumul din gand , care te-inspira la cuvant ,
Sunt raza de lumina , tatuata pe retina ...
Sunt un ciudat admirat , obsedat ca la un moment dat ,
Voi fi uitat ...