Ma-ntorc la tine , fara de rusine ,
Mi-ai lipsit in fine , stii bine ,
Ca-n mine nu-ncape mai mult ,
De o scuza-ntr-un cuvant ,
Si c-as fi tacut mormant ,
Sub tine , fara tine , n-ar mai fi pamant ...
Am incercat sa vorbesc in proza ,
Dar parca-i hipnoza si mor de dor ingrozitor ,
Sa-ti spun ce sunt, in vers serpuitor ,
Indulcitor , inaltator , sa-ti spun ca te ador ...
In cele din urma ti-a fost apoteoza ...
Am incercat sa te ucid ,
Sa deci apatic , translucid ,
Sa rad la tot ce altfel ma ducea direct la tine ,
Sa tin in mine , sa ma pierd in lentul 'cesta suicid ...
Uitam de tine poate-acum ,
Cand totul se preface in scrum ,
D-acum eu sunt 'cela nebun .
Si pierd in vise restul vietii ,
Sa-ti simt dulceata frumusetii ,
Sa-mi umpli golul diminetii ,
Sa-mi stergi din ochi pata tristetii ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu