Vremea trece , vreme vine ...
Mortii mei renasc in tine ,
Nu stiu altii cum sunt ,
Da' eu te iubesc , luceafar bland ...
De ce ma strangi in pumnul tau
Cu dor etern si-anxietate ?
De ce imi faci atata rau ,
Cand te gonesc din realitate ?
Baltagul sortii m-a lovit deodata ,
Erai frumoasa , ca o floare de zapada ,
Am luptat cu zmeii pana-n zori ,
Cu bestii-ascunse printre flori ...
Sub arcada parului tau mi-am pierdut tineretea ...
Iar dorm haiduci cu turci la gura ,
Blestemandu-si soarta , preamarindu-ti frumusetea ,
Si m-a gandesc , acum o ora ... in ochii tai am cunoscut tristetea ...
Ratiunea , ma duce spre pustiu ,
Caci sunt ce sunt , asa probabil am sa fiu ,
O scrisoare pierduta inspre corespondenta ,
Fara apartenenta , cunfuza in esenta ,
Cer clementa pe motiv de dementa ,
Mi-e dor de ieri , mai mult de azi ,
Domnule copil , trebuiesc a fi tranchilizat ,
Cu suta mii de ciucalati si sarutari ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu