Final

Hilar , privesc in zare ...
Nimic nu mai e nou ,
Tot ce ating se zbate in suferinta si-apoi moare 
In tristul meu depou .
Nu mai stiu sa cant , sa rad , sa sper ,
Iar steaua ce-mi stralucea in noapte ,
Nu mai e , compus-am poeme din sinele efemer ,
Aici totul e trist , si totul e departe .
Prin in jocurile vietii , ma vad pierzand la scor ,
Nu-mi mai pot judeca actiunea 
Cand pana si persoanele ce le-ador ,
Ma vad luptand cu mine si cum imi pierd ratiunea .


Cavou mi-e camera asta goala , 
Ferit sunt de iubire , cand iubesc o fecioara de fier ,
Inchis voi fi si stiu ca-n asta camera mortuara ,
Pana si visele pier ...
Gandurile-mi trec prin maini , se-astern pe o foita ,
Cand nici drogurile timpului nu-mi mai sunt de folos ,
Mi-e greu sa ma gandesc la o eventuala trecere in nefiinta ,
Si-am unghiile rase din carne , la cat de nervi le-am ros .


N-am fluturi in stomac , caci au murit de mult ,
Iubirea nu-i ca vara , e rece si pustie ,
Gandesc la o scapare sa am iar ce am avut ,
Dar cum sa plang de dor cand nu merit nici atat , 
Sunt doar o creatura , o simpla grozavie .


"Iar mana i-a cazut , si a-ncetat sa scrie "