Sunt singur , te scriu , te iubesc, te-am pierdut
Ma pierd pe obrajii tai pana sa iti ajung pe buze
Pufoase ca norii sunt priviri ce nu pot sa le uit
Si titlul povestii noastre incepe sa m-amuze .
Curg printre firele tale de par , povesti umezite de lacrimi
Esti rece ca zapada , dar cu ochii atat de fierbinti
Exist doar pentru tine creatura plina de patimi
Dar si-n povestile ce le scriu despre tine , reusesti sa ma minti .
E sfarsit , finalul nostru fictiv de un milion de foi
Cand ne vom revedea , probabil intr-o carte
In care poezia povestii noastre ne va include pe amandoi
Vantul ne va rasfoii sub nucul unde ne-am iubit si ne-am soptit iubiri adevarate .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu